Lifelong Learning Project - School Inclusion - Preventing Early School Leaving

Învăţarea activă , sau “învăţarea în laborator” după cum este numită în studiile italiene, îşi are originile teoretice în activismul şi constructivismul educaţional. În procesul de învăţare, învăţarea activă evidenţiază măsura în care descoperirea personală promovează cunoaşterea. Iniţial, învăţarea activă o metodă utilizată doar în domeniul tehnic, astăzi este o metodă de predare care poate fi folosită pentru orice disciplină. Învăţarea activă promovează promovarea şi integrarea, dovedindu-se o strategie eficientă în special cu elevii care prezintă dificultăţi de învăţare sau cu elevii care refuză să participle la activităţile şcolare din cauza problemelor culturale sau emoţionale. Încurajează autonomia personală care merge dincolo de organizarea clasei şi crează un mediu de învăţare propice abordării nevoilor individuale ale studenţilor cu probleme. Ajută la dezvoltarea competenţelor fiecărui elev prin cooperare şi a activităţilor de predare/învăţare particularizate care sprijină integrarea unor categorii de elevi.

În învăţarea activă o etapă iniţială de cercetare pentru stabilirea strategiile de învăţare potrivite pentru stilurile de învăţare ale clasei de elevi reprezintă o prioritate. Elevii nu simt în largul lor şi îşi pierd încrederea în propriile forţe dacă profesorii adoptă un tip de predare omogen, singular şi dacă nu iau în considerare existenţa inteligenţelor multiple. Ca şi atitudine generală, elevii cu probleme de obicei preferă acţiunile concrete, abordările operaţionale, aşadar ei prezintă un stil de învăţare bazat pe gândirea globală, sintetică – intuitiv, visual, non-verbal, impulsiv, extrovertit. În “învăţarea activă”, diferite stiluri de învăţare şi modele de predale interacţionează într-o mare măsură. Un chestionar iniţial (img1, img2) trebuie completat de către elevi pentru a analiza şi evalua stilurile lor diferite cognitive, permiţând astfel profesorilor să facă faţă unor situaţii de risc încă de la identificarea dificultăţilor de învăţare aşa cum sunt ele percepute de elevi. În acelaşi timp, elevii sunt încurajaţi să participe în procesele de autoevaluare şi creştere a stimei de sine. Analiza răspunsurilor îi va ajuta pe profesori să elaboreze strategii de învăţare potrivite. Numărul mic de elevi în clasă şi prezenţa a mai mult de un profesor poate fi de mare ajutor.

Învăţarea activă este structurată în următoarele etape:

1. etapa de planificare: profesorul stabileşte competenţele care trebuie dezvoltate şi face alegeri curiculare. Stabileşte obiectivele, timpul, modelele de lucru, materiale şi tehnologii,
2. etapa de explorare (pentru a încuraja atenţia şi motivaţia: profesorul stabileşte tema – problemă, iar elevii sunt implicaţi în prima explorare lansând aşa numitele “teorii naive” (teorii de bun simţ),
3. etapa introductivă: profesorul menţionează “produsele” care vor fi create, timpul, modalităţile de lucru, materialele şi tehnologiile utilizate, precum şi criteriile de evaluare,
4. etapa de execuţie: elevii vor face o cercetare pentru a atinge nivelele de cunoaştere formalizată şi pentru a realiza “produsul”,
5. etapa de metacogniţie: elevii compară rezultatele şi procedeele pe care le-au utilizat,
6. etapa de evaluare: profesorul evaluează rezultatele (evaluarea formativă) şi redeschide procesul.

Am ales exemple din predarea istoriei – din experienţa noastră un obiect destul de dificil pentru elevii cu problem – ştiinţelor şi a educaţiei ecologice, abordând în acelaşi timp competenţe cheie specifice educaţiei civice.

Învăţarea activă trebuie să se dezvolte în acord cu programa şi competenţele civice cheie pe care un tânăr cetăţean trebuie să le deţină în accepţiunea europeană. Învăţarea activă promovează atât dobândirea de noi cunoştinţe, ca rezultat al unei metode de învăţare experienţială şi dezvoltarea unor competenţe din ce în ce mai dezvoltate. Învăţarea activă propune ipoteze de lucru pentru a fi dezvoltate în educaţie (limbă, matematică, societate, istorie, tehnic, O programă care nu vizează doar acumularea de cunoştinţe are nevoie de metode funcţionale de predare în accord cu obiectivele. Competenţele cheie specifice unui cetăţean într-o dimensiune europeană reprezintă un obiectiv strategic pentru a lupta împotriva părăsirii timpurii a şcolii: instruirea şi educaţia sunt integrate în procesul de învăţare a tânărului cetăţean, care va fi angajat în viitor.

Tipul de evaluare care se potriveşte nevoilor unui proces atât de complex precum învăţarea activă este evaluarea formative. De fapt, aceasta oferă un echilibru între observarea rezultatelor şi dimensiunea formativă care sunt complementare. Învăţarea activă permite utilizarea unui sistem de evaluare centrat pe student. Când analiza şi aplicarea metodologiilor şi instrumentelor specifice evaluării formative sunt utilizate în învăţarea activă, ele reprezintă (vezi alineatul 3) în acelasi timp prima şi ultima etapă a procesului de predare. Colectarea de date de la toate etapele procesului face posibilă activarea reflecţiei şi procesele de adaptare pentru a răspunde la noile solicitpri şi pentru a oferi fiecărui elev oportunităţile de învăţare care vor satisfice nevoile de învăţare ale fiecăruia. Evaluarea nu constă doar în testele tradiţionale aplicate în vederea obţinerii unor rezultate finale. Aceasta vizează atât rezultatele finale cât şi întregul proces de învăţare.

Învăţarea în grupuri cooperative este o strategie care integrează interacţiunea şi comunicarea în grup cu procesele de studiu. Îi ajută pe elevi să înveţe şi, în acelaşi timp, să creeze un sistem social bazat pe cooperare, urmând teoria lui Dewey’s despre şcoală ca o “comunitate în miniatură” unde procesul de învăţare presupune activităţi intelectuale, emoţionale şi sociale. Din perspective similar, K. Lewin a studiat dinamica grupului. H. Thelen a văzut o legătură între teoriile lui Dewey şi Lewin, şi învăţarea mixtă, ca şi cercetare prin cooperare, împreună cu metodele lui Lewin’s pentru a obţine un management efficient al grupului. O altă contribuţie importantă vine din partea psihologiei constructiviste şi cognitive, în special din teoria lui Vygotskij a “zonei proxime de dezvoltare”.
Dintre modelele de învăţare prin cooperare amintim “să învăţăm împreună”, “învăţarea în echipă”, “investigarea în grup”, “abordarea structurală”, “instrucţia complexă” şi “abordarea colaborativă”. Din experienţa noastră, cea mai eficientă metodă de prevenire a părăsirii timpurii a şcolii este investigaţia de grup care va fi analizată în paragraful 2.

Prin investigarea în grup, elevii lucrează în grupuri mici pentru a analiza problem, împărtăşi experienţe şi învăţa. Această metodă îi învaţa să definească problemele, să găsească soluţii, să găsească informaţii şi să îşi dezvolte anumite abilităţi; în mod inevitabil, ea ajută la creşterea “motivaţiei intriseci” de a învăţa a tinerilor (Dewey). Lucrul în echipă le permite să facă alegeri relativ autonome în ceea ce priveşte instrumentele şi subiectele studiate şi încurajează gândirea şi reflecţia asupra propriilor procese de învăţare. Pentru a obţine rezultate bune, este necesară construirea unui mediu de învăţare şi crearea unei atmosfere adecvate care să permit interacţiunea pozitivă între elevi. Profesorul ar, mai degrabă, rolul de moderator, decât de supraveghetor al procesului de învăţare. Elevii care lucrează în perechi formează o diată cooperative, cea mai mica unitate socială, care pare a fi mai profitabilă şi mai economică într-un proiect care implică cooperarea decât grupurile mai mari, deoarece nu permite formarea coaliţiilor, supraîncărcarea informaţională şi inactivitatea socială.

Diverse aplicaţii ale învăţării prin cooperare au arătat că metodologia promovează abilităţile sociale care sunt esenţiale pentru viaţa de zi cu zi, ex. abilitatea de a accepta şi înţelege opiniile celorlalţi, ceea ce este foarte important atunci când apar constraste ori diferenţe de opinie, ori atunci când trebuie rezolvată o problemă, are loc o discuţie sau se ia o decizie.
Ceea ce noi numim “competenţe sociale” reprezintă un set de abilităţi bine stabilite care pot fi folosite spontan de elevi în orice moment. Abilităţile sociale nu sunt înnăscute, ele trebuie să fie învăţate. Ele sunt utile pentru elevi pentru a –şi îmbunătăţi abilităţile de învăţare şi pentru a obţine rezultatele şcolare cele mai bune. Ele sunt dobândite prin învăţarea prin cooperare, când aceasta este structurată pentru a pune în evidenţă rolul interdependent al fiecărui elev, evitând astfel dominanţa permanentă a unor elevi asupra altora. Un exemplu poate fi găsit în modulul folosit în proiect pentru a întâmpina noii student la Institute Einaudi, în Grosseto, Italia

Rezolvarea de probleme este o tehnică utilizată în abordarea problemelor care a fost predată şi folosită cu succes pentru mulţi ani în diverse organizaţii de afaceri, predare programe de formare, consiliere şi psihoterapie. În toate domeniile a fost apreciată ca şi instrument important pentru îmbunătăţirea managementului, predare, cooperare, lucrul de la egal la egal, comunicare şi dezvoltare personală.

Deşi au fost identificate instrumente specifice pentru a defini anumite aspecte în diverse domenii, abilităţile şi procesele fundamentale sunt aceleaşi în orice aplicaţie.

Organizaţia internatională de sănătate (eng. The World Health Organization) (1993) consideră că abilitatea de a rezolva problem este una din “abilităţile pentru viaţă” care trebuie dezvoltate la elevi, pentru a-i ajuta pe aceştia să aibă relaţii reuşite, să facă faţă problemelor şi stresului cotidian.

Metacogniţia este abilitatea unei persoane de a reflecta asupra activităţii pe care o întreprinde şi asupra instrumentelor cognitive utilizate în timpul activităţii. Ia forma uneia dintre următoarele proceduri de control: înţelegere, prevedere, planificare, monitorizare, evaluare, care pot fi înregistrate într-un jurnal unde elevii înregistrează toate abilităţile cognitive pe care le-au utilizat în cadrul unei activităţi.
Instrumentele TIC pot contribui semnificativ la dobândirea şi dezvoltarea acestor abilităţi, mai ales, dacă sunt sprijinite de by pachete software. potrivite. Într-adevăr caracteristicile principale TIC implică un stimul pentru funcţii, deoarece ele solicit auto-dirijarea, i.e. o alegere conştientă a informaţiilor relevante, clarificarea fiecărei activităţi, reexaminarea şi reconstrucţia proceselor care au avut loc pe parcursul monitorizării paşilor care au fost urmaţi, cu evaluarea greşelilor care pot apărea. p
Abilităţile metacognitive sunt “instrumentele” reale care îi ajută pe elevi să transfere şi să lfolosească cunoştinţele în rezolvarea problemelor în situaţii noi.

‘Metoda inductivă’ pregăteşte învăţarea teoretic-deductivă. Prin colaborarea cu colegii, elevul foloseşte experienţa practică pentru a învăţa teoria; ea/el înţelege că subiectul pe care îl învaţă este un pas înainte în îndeplinirea proiectului său de viaţă; îşi organizeză cunoştinţele şi le foloseşte pentru progresul său educaţional. Rolul profesorului este de a face acest proces mai uşor.

‘Evaluarea’ implică utilizarea indicatorilor specifici care au fost pregătiţi prin analiza colaborativă a activităţilor întreprinse de elevi.

Aceşti indicatori au fost împărţiţi în sub-indicatori în funcţie de alte abilităţi. Cele care sunt legate de conţinut devin parte integrală a subiectului având rolul de elemente cheie în procesul de învăţare. Stabilirea tipului de evaluare/sistemului de notare construişte o punte între subiecte diferite şi consolidează procesul de învăţare. Greşelile devin “valoroase” şi utile deoarece ele permit studenţilor să dezvolte modele corecte.

Evaluarea finală rezultă din evaluarile fiecărui indicator. Elevul învaţă să înţeleagă ce abilităţi posedă şi care sunt slăbiciunile care trebuie întărite. Ei ştiu că activitătea sa este observată şi acest lucru va sprijini crearea unui feed-back pozitiv, care în schimb îi va ajuta pe alţii să înveţe. Rezultatul va fi stabilirea de legături emotionale şi încurajarea depunerii unui effort mai mare în cadrul şcolii.

Planificarea se face în funcţie de activităţile, ale căror conţinuturi vor fi organizate în grile mai ample şi formulate mai clar.

Am definit şi testat procedurile, şi instrumente pentru activităţile de redactare (descriere, povestire, compoziţie), precum şi pentru cele de exprimare orală (citit, dicursuri, interviuri), şi în cele din urmă pentru lucru manual şi educaţie fizică.

Psihologii sociali recunosc eficienţa educaţională a proceselor cognitiv-emoţionale. Educaţia de la egal la egal este o strategie educaţională care are ca obiectiv activarea proceselor spontane pentru transferarea cunoştinţelor, infomaţiilor, precum şi a emoţiilor şi experienţelor între persoanele dintr-o comunitate. Este utilizată îndeosebi în educaţia non-formală pentru a preveni şi include comportamente ale tinerilor care prezintă probleme în ceea ce priveşte resepectul de sine (educaţia pentru sănătate) şi respectful faţă de ceilalţi (educaţia civică). Îmbunătăţeşte educaţia socială şi autonomia tinerilor deoarece favorizează dezvoltarea unui mod responsabil de a acţiona şi a gândirii critice. Stilurile de comunicare sunt preluate din grupurile de tineri, reflectă stilul lor de viaţă şi fac ca identitatea fiecărui elev să fie recunoscută şi acceptată, ceea ce duce la începerea unei relaţii reale cu grupul clasei. În prevenirea părăsirii timpurii a şcolii, educaţia de la egal la egal este complementară învăţării prin cooperare şi este folosită pentru moment pentru a ajuta integrea elevilor, ex. primirea într-o nouă comunitate, îndrumare în ceea de priveşte programa, to cooperative learning and is used for the time needed to help students’ inclusion, e.g. in welcoming, curriculum guidance, Măsuri corective.

Educaţia de la egal la egal datează de la începutul secolului al XIX-lea când a fost folosită ca metodă de predare pentru organizarea eficientă a timpului şi resurselor financiare : elevii analizau o temă şi apoi o explicau celorlaţi. Astăzi, scopul educaţiei de la egal la egal este formarea unor tineri liberi, independenţi şi responsabili. În practica educaţională, această strategie îi investeşte pe anumiţi elevi cu rolul de mediatori, “profesori” în grup pentru activităţi care sunt legate în principal de:

1. primirea noilor elevi în grup pentru a evita sentimentele de izolare în noua comunitate
2. transmiterea şi împărtăşirea de activităţi pozitive
3. reînnoirea motivaţiei şi dezvoltarea activităţilor de corectare.

Prinicipala sarcină a profesorului este reprezentată de selectarea şi instruirea acelor elevi care vor avea rolul de mentori. Profesorul nu are un rol extern. El va fi observatorul, moderatorul tuturor proceselor.
Jocul este o introducere în viaţa reală în dinamica managementului grupului, unde brainstorming-ul şi jocul de rol sunt cele mai utilizate tehnici.

Conform instrucţiunilor date de Uniunea Europeană pentru a preveni dificultăţile şi eşecurile elevilor, profesorii trebuie să:

1. îi determine pe elevi să compare modalităţile de se comporta în timp real la şcoală şi în viaţa lor socială, însemnând că elevii trebuie să se raporteze mereu la experienţele lor personale.
2. Îmbunătăţească competenţele psihosociale ale elevilor, acestea reprezentând abilităţi de viaţă utile pentru a organiza şi soluţiona situaţiile problematice.
3. încurajeze fiecare elev să-şi cunoască traiectoria vieţii sale.
4. facă mai uşoară tranziţia de la adolescenţă şi maturitate mai uşoară
5. crească importanţa grupului ca şi context structurat unde cunoştinţele pot fi împărtăşite.

Principalul obiectiv este sprijinirea tânărul elev să devină un cetăţean activ, cetăţean flexibil din punct de vedere professional, care îşi abilităţile de viaţă care sunt necesare pentru procesele de învăţare pe parcursul tot vieţii. Activităţile propuse de acest model au fost utilizate în mod frecvent cu elevii care prezintă riscul de părăsire timpurie a şcolii de aceea câteodată este numită “educaţia săracilor” , ceea ce înseamnă ca această metodă riscă de a fi folosită doar cu elevii dezavantajaţi social.

Metodele de educaţie de la egal la egal au fost pentru mult timp aplicate îndeosebi în proiecte care urmăresc dobândirea de abilităţi sociale necesare în abordarea problemelor ce ţin de comportamente problematice, dificultăţi, traficul rutier şi sănătate. În aceste situaţii, observaţia empirică între membrii grupului a înlocuit evaluarea. În cazul nostru, profesorul nu trebuie să se concentreze asupra evaluării sumativă, ci asupra creării de proceduri care să fie acceptate şi împărtăşite de către grup în vederea dezvoltării procesului educaţional. O “evaluare circulară” a nivelului de satisfacţie pentru comunicarea din cadrul procesului educational, un process feedback pentru profesori şi elevi, poate fi propus sub forma chestionarelor. Alte instrumente fost dezvoltate pentru a măsura succesul activităţilor educaţionale atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.

Metoda s-a dovedit a fi cea mai eficientă atunci când a fost utilizată pentru a intensifica proiectele educaţionale care doresc integrarea elevilor cu probleme. De fapt, se pare că a fost eficientă cel mai mult în:

1. primirea noilor elevi în comunitatea unei şcoli: elevii mai vechi îi primesc pe bobocei şi îi ajută pe plan interpersonal sau cu probleme ce ţin de programa şcolară/curiculum.
2. transmiterea şi împărtăşirea de practici positive: elevii/mentorii îi ajută pe ceilalţi să-şi dezvolte o gândire constructive, pozitivă asupra comportamentele care prezintă probleme.
3. consolidarea motivaţiei şi activităţi de corectare: elevii/mentorii îi ajută pe elevii mai mici să studieze sau implicarea elevilor în crearea şi dezvoltarea proiectelor educaţionale pentru elevii din clasele mai mici

Cercetătorii stiinţifici nu au putut confirma până în prezent dacă utilizarea sistematică a TIC de către “nativii digitali” afectează structurile neuronice legate de învăţare şi memorie. Cu toate acestea putem observa o nouă cultură a tinerilor caracterizată de participare, schimbul valorilor, creativitate care a putut fi văzută în conexiune cu grupurile virtuale, rezolvarea de probleme prin cooperarea cu ceilalţi, răspândirea decoperirilor şi sentimentelor li a noilor modalităţi de reprezentare; toate aspectele care au fost deja remarcate de Papert. Oare putem să exploatăm aceste schimbări pentru a promova şi îmbunătăţi procesul de învăţare, în special în cazul elevilor cu probleme? Răspunsul este “Yes”, dacă aceste tehnologii sunt utilizate în mod adecvat, în contexte educaţionale structurate şi însoţite de software potrivit. Acţionarea în diferite situaţii, crearea propriului parcurs (prin personalizarea strategiilor de învăţare), aplicarea metacogniţiei, acţionarea de la o dimensiune concretă/manuală la una abstractă/simbolică reprezintă câteva din oportunităţile educaţionale oferite de TIC care se pot potrivi mai multor stiluri cognitive şi pot atrage interesul şi motivaţia studenţilor cu probleme, care în general au tendinţa de a refuza codurile abstracte.

Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, sprijinită de programe diferite, este o resursă importantă pentru a transforma clasa într-un grup de învăţare deoarece stimulează şi favorizează formarea ipotezelor şi comparaţia, dezbaterea colectivă în vederea găsirii de soluţii. Într-un mediu tehnologic, elevii îşi dezvoltă tehnicile de comunicare, exersează modalităţi de lucru colaborative precum capacitatea de a asculta opinii divergente, de a le accepta ca o sursă de reflectare şi să caute o sinteză cu colegii de clasă, sau chiar cu elevii din alte şcoli, cu profesori, cu experţi – toate dinamicile de grup care au consecinţe importante pentru dezvoltarea cognitive a fiecărui individ, atât timp cât comparaţia cu alte perspective adduce după sine restructurarea reprezentaţiilor interioare ale fiecăruia, şi astfel, cunoaşterea devine mai amplă şi mai profundă, într-un cerc “pur” care îmbogăţeşte grupul.

Un instrument important este reprezentat de table interactivă multimedia ea permiţând transferabilitatea prezentarea detaliată a procesului educational.

Un concurs international iniţiat în vederea îmbunătăţirea cooperării prin reţea este Global Junior Challenge.

Comunităţile de practică şi învăţare, active în reţelele de telecomunicaţii pot fi definite ca şi clase virtuale, ale căror membri joacă roluri diferite în schimbul continuu de sarcini şi resposabilităţi. În astfel de comunităţi profesorii şi experţii sunt parteneri în procesul de învăţare deoarece toţi află noi informaţii, folosesc noi instrumente, au îndoieli şi caută răspunsuri, în acelaşi timp cu toţii pot deveni profesori, punând la dispoziţia celolalţi cunoştinţele, experienţele şi competenţele sale deoarece oricine devine expert într-un domeniu despre care ceilalţi nu ştiu nimic şi oricine poate împărtăşi cu ceilalţi opinii inovative

Profesorii îşi reduc din rolul lor de transmiţători de cunoştinţe supraveghetori şi devin modele de urmat în dobândirea de cunoştinţe, organizatori ai procesului educaţional, coordonatori ai activităţii, facilitatori ai procesului de învăţare pe baza rolului activ al studenţilor, evaluator ai interacţiunilor din interiorul comunităţii, ai proceselor, evaluatori mai degrabă ai calităţii cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor decât ai cantităţii noţiunilor învăţate.

Studenţii devin co-dezvoltatori de cunoştinţe ca şi autori ai aplicaţiilor multimedia sau experţi într-un anumit aspect al unei probleme.

Extinderea accesului la informaţii nu implică o expansiune automatică a cunoştinţelor şi a abilităţilor de comunicare. Din contra, ne putem confrunta cu supraîncărcarea informaţională. Competenţele informaţionale sunt definite ca şi competenţe necesare pentru a găsi şi recunoaşte informaţiile utile. Faptul că elevii nostril sunt familiari cu calculatoarele şi competenţele informaţionale nu merg mână în mână, în ultimii 25 de ani, tinerii nu au apărut nici mai mult nici mai puţin competenţi în accesarea informaţiilor.

Conceperea unei hărţi conceptuale înainte de începerea cercetării este foarte importantă deoarece aceasta permite identificarea cunoştinţelor deţinute deja şi celor care trebuie aflate şi împiedică îndepărtarea de la tematica principală. Prin organizarea conceptelor pe arii semnatic, se crează cuvinte cheie pentru motoarele de căutare. Cele mai multe programe care concep hărţi au link-uri către site-urile de Internet.

Învăţarea auto-dirijată este guidată prin metacogniţie, măsuri strategice (planificare, monitorizare şi evaluarea progresului personal) şi motivarea de a învăţa. Persoana care învaţă în acest fel devine conştient de “cum să înveţe” pe parcursul traseului educaţional, dobândeşte mai multe competenţe în funcţie de “percepţia alegerii” printre alte opţiuni de învăţare şi este capabil să îţi actualizeze abilităţile profesionale.

Învăţarea electronică (“e-learning”) este un instrument flexibil care poate consolida diverse abordări şi promova dreptul fiecărui elev de învăţa. Activitatea profesorilor constă în principal în alegerea şi/sau crearea materialelor, definirea etapelor de învăţare şi criteriilor de evaluare în acord cu metodele de predare alese pentru a aborda diverse situaţii. Dacă se cere o evaluare sumativă – teste tradiţionale pot fi folosite şi îndosariate – pentru a face economie de timp şi bani.

Învăţarea electronica este un instrument constructivist. Utilizarea platformelor precum Moodle (http://www.atutor.ca/ ) favorizează particularizarea traseelor de învăţare şi evaluarea formativă, care sunt de obicei utilizate în prevenirea părăsirii timpurii a şcolii. Observarea elevilor în orice activitate, inclusiv în comunicarea cu colegii, permite formarea unei imagini clare a punctelor critice şi ne face să fim pregătiţi pentru a acţiona. În situaţiile cu un număr mare de elevi cu probleme au fost utilizate clasele virtuale. Ele au la bază integrarea cunoştinţelor, abilităţilor, tehnologiei şi a relaţiilor interpersonale între studenţi şi profesori.

Un webQuest este o activitate bazată pe întrebări care foloseşte Internetul, stabilită de profesor având la bază modelul hărţii conceptuale ciclice Printr-o cercetare dirijată frolosind site-urile selectate de profesor, elevii au o sarcină de îndeplinit, o activitate care constă în eleborarea informaţiilor adunate pentru a crea un produs, uneori unul multimedia.

Modelul activităţii de webQuest generează un cerc de utilizare cooperaţională a resurselor de pe internet favorizând în acelaşi timp învăţarea prin joc, într-un context inovativ care nu mai urmează tradiţia învăţării pasive, activităţii individuale, lineare, utilizarea unei singure surse de informare, relaţiile ierarhice dintre elevi şi profesori, frica de a fi evaluat. WebQuest-urile mizează pe motivaţia naturală a elevilor de a învăţa şi dezvolta strategii proprii de învăţare. Profesorul, după ce a pregătit activitatea cu ajutorul instrumentelor online pentru crearea webQuest-urilor, el are rolul de facilitator al procesului de învăţare.

ŞCOALA
IPSIA “P.Gaslini”, Via p. Pastorino,15, 16162 Genova
[email protected]
În parteneriat cu o reţea de şcoli : IPSIA “Odero”, Genova, IPS “N.Bergese” (Hotel Management), Genova, ITI “I.Calvino”, Genoa

PROIECTUL
Stella Polare (Steaua polară), un proiect care luptă împotriva părăsirii timpurii a şcolii în primii ani ai învăţământului secundar superior tehnic şi vocaţional.

REZULTATE POZITIVE
SITUAŢIA INIŢIALĂ
Stella Polare a avut la bază un proiect mai vechi, numit “Mosaico”, desfăşurat de o reţea de şcoli în parteneriat cu Consiliul Educaţiei din Genova. Şcolile au un în comun faptul că se află în zone de periferie caracterizate de o creştere constantă a numărului de imigranţi şi al delicvenţilor juvenili. În astfel de situaţii, idea părăsirii timpurii a şcolii este dezvoltată la elevii gare se simt înstrăinaţi faţă de şcoală şi sunt de obicei împotriva regulilor şi aspectelor implicate în activitatea şcolară.

ACŢIUNI
Proiectul a inclus o primă fază printr-un curs de formare a profesorilor sub îndrumarea unui formator/coordinator, o a doua etapă când bunele practice au fost împărtăşite pentru o îmbunătăţire a activităţilor şi o etapă finală pentru atinge obiective comune precum perfecţionarea strategiilor şi instrumentelor pentru îndrumarea iniţială şi repetată (chestionare, formate de activitate, materiale), lucruri care joacă un rol crucial în combaterea părăsirii timpurii a şcolii.

REZULTATUL
Constituirea unei echipe cu experienţe diferite şi obiective comune. Schimbul proactiv de experienţă şi cunoştinţe. Reducerea competiţiei dintre şcoli. Maximizarea şi utilizării specializată a materialelor, îmbunătăţirea ofertei educaţionale în zonă în ceea ce priveşte lupta împotriva părăsirii timpurii a şcolii.

ELEMENTE CARE AU DUS LA OBŢINEREA REZULTATELOR
METODĂ
Şedinţe de lucru ale profesorilor pentru a dezvolta activitatea de cercetare sub îndrumarea un supervizor extern. Analiza bunelor practici

SPECIALIŞTII INTERNI ŞI EXTERNI
Directorul şi profesorii Consiliului Educaţiei din Genova, psihologul, consilieri

CELE MAI RELEVANTE ACTIVITĂŢI
Elaborarea instrumentelor şi măsurilor pentru consilierea iniţală şi realizată pe parcurs (atât pentru profesori cât şi pentru părinţi) pentru construi traiectorii în lupta împotriva părăsirii timpurii a şcolii.

ȘCOALA
ISIP “Leonardo da Vinci – Ernesto Balducci” Arcidosso (GROSSETO)
www.isiparcidosso.it

PROIECTUL
SCUOLA NO LIMITS: Integrated pathways between State Vocational Institutes and Regional Vocational Agencies for disadvantaged students. Finanțat de ESF 2005/6

REZULTATE POZITIVE
STARTING SITUATION
SITUAŢIA INIŢIALA
Proiectul a abordat problema elevilor cu nevoi speciale, mai exact cea a elevilor cu handicap, elevilor proveniti din alte ţări care prezintă riscul de a părăsi şcoala timpuriu şi de a nu-şi găsi un loc de muncă. Acţiuni
Un curs de 168 de ore pentru 10 elevi a oferit competențe tehnice, profesionale pentru restaurarea motocicletelor vechi (Vespa 50), care nu mai pot fi folosite, precum și competențe transcuriculare în domenii precum TIC, liber-psionism, act. 626 despre securitatea la locul de muncă, consilierea educațională și profesională, dinamica grupului. Elevii au realizat vizite asistate de ghizi la ateliere, seminarii și târguri specializate.

SITUAȚIA FINALĂ
Mai puțin timp dedicat învățării teoretice, în timp ce activitățile practice au dezvoltat abilitățile naturale și interesele elevilor, care treptat au modificat relația lor cu școala, și au redus eșecul și rata abandonului școlar.

ELEMENTE CARE AU DUS LA OBŢINEREA REZULTATELOR
METODE
Diferențierea procesului de predare prin activitățile practice pentru grupuri mici, oferind o abordare particularizată și spijin psihologic pentru o mai bună dezvoltare a personalității.

SPECIALIȘTI INTERNI/EXTERNI
3 profesori (unul dintre ei fiind specialiști în educația persoanelor cu nevoi speciale), 2 angajatori, 2 psihologi

ACTIVITĂȚILE CELE MAI IMPORTANTE
Activități practice pentru grupuri mici, fiecare lucrând pe un produs comun; cunoașterea directă a procesului de producție a bunurilor manufacturate datorită contribuției unor angajatori care le-au oferit elevilor stagii de practică pe durata verii.

ȘCOALA
Liceo Scientifico Statale “Alvise Cornaro”, Via Riccoboni, 14, 35127 Padova
Tel. 049 755695 – 850605, fax 049 850605 email [email protected] web www.liceocornaro.com

PROIECTUL
Proiectul implică cinci activități:

• Spijinirea colegilor – educaţia de la egal la egal
• Mini transferurile
• Centrul de consiliere – informaţii şi sfaturi
• Monitorizarea progresului elevilor
• Recuperare prin e-learning

REZULTATE POZITIVE
SITUAŢIA INIŢIALĂ
Numărul mare de eşecuri la evaluările parţiale. Lipsa motivaţiei. Frustrare. Simptome psihosomatice ale unor sentimente de nesiguranţă. Stimă de sine scăzută. Conflicte grave cu părinţii şi profesorii. 47% elevi care fac naveta. Prezenţa unor elevi talentaţi, sensibili dispuşi să îşi ajute colegii care au probleme. O reţea de şcoli şi contacte de lungă durată cu alte şcoli. Competenţe TIC dezvoltate. Cursuri de recuperare pe timpul verii în curs de organizare (mo92/2007). ACŢIUNI

• Alegerea elevilor mentori şi a unuia sau a mai multor profesori supervizori.
• Organizarea unor întâlniri în timpul după-amiezii: elevii îşi vor face temele, vor cere explicaţii şi vor ajuta cu privire la anumite teme şi competenţe, profesorul supraveghetor va interveni dacă este necesar, mentorii vor obţine puncte pentru ajutorul acordat.
• Discuţii. Mini transferuri constând în frecventarea unor ore într-o altă şcoală pentru una sau mai multe zile.
• Contacte cu Serviciul Naţional de Sănătate, în Padua, pentru a deschide un centru profesional de audiţii cu un psiholog: programul psihologului este stabilit şi programările sunt înregistrate deşi şi programările neoficiale sunt acceptate. Sunt alese spaţii alese şi se păstrează caracterul anonim.Informaţiile cu privire la acest serviciu sunt comunicate prin circulare şi discuţii neoficiale dintre director şi profesori şi elevi şi părinţi.
• Sunt înregistrate date statistice cu privire la ratele de eşec în funcţie de materie, cursuri, an, tipul şcolii.
• Parteneriat încheiat cu departamentele universitare, specializate în învăţarea electronică combinată cu prezenţa profesorilor. Cursuri experimentale pentru instruirea profesorilor.

SITUAŢIA FINALĂ

• Elevii cu probleme sunt încurajaţi, depăşesc anumite dificultăţi, pot măsura succesul colegilor lor în procesul de învăţare şi apreciază comportamentele corecte.
• Elevii cu probleme sunt fie ajutaţi să îşi cunoască propriile alegeri fie ‘să găsească un interes mai puternic în altfel de şcoală. Nivele mai scăzute de anxietate. Motivaţie.
• Deschiderea unui canal de comunicare cu elevii care întâmpină dificultăţi.
• O nouă percepţie generală mai largă şi analiza problemei de către elevi şi părinţi. Constituirea unor grupuri de profesori în vederea îmbunătăţirii permanente a calităţii serviciilor.

Elevii pot avea acces la cursuri de recuperare în unităţi de învăţare pe internet, printr-un cont, şi la soluţiile exerciţiilor şi testelor, având în acelaşi timp posibilitatea de a interacţiona cu profesorii printr-un forum, astfel încât ei îşi pot forma deprinderea de a învăţa permanent. Interacţiune pozitivă şi individualizată elevi/ profesori şi elevi /elevi. Reducerea volumului de lucru în prezenţa profesorilor, un sistem mai confortabil pentru elevii care fac naveta de a avea acces la activităţile auxiliare, de recuperare.

ELEMENTE CARE AU DUS LA OBŢINEREA REZULTATELOR
METODE

• Implicarea directă a mentorilor recrutaţi spontan şi încurajaţi de către profesorii supraveghetori, îmbunătăţirea relaţiilor dintre colegi în vederea depăşirii dificultăţilor întâmpinate în primii doi ani de liceu. Dimensiunea relaţională devine mai importantă decât activităţile instituţionale de sprijin.
• Mai multe ocazii pentru profesorul responsabil de parcursul elevilor pentru a asculta opiniile elevilor şi părinţilor, în funcţie de informaţiile oferite de consiliul profesorilor clasei. Cooperarea cu o reţea de şcoli din regiune sa cu profesori de la alte şcoli care au împărtăşit din experienţele lor anterioare. Verificarea unei politici de asigurare potrivită în cazul unor mini angajări. Proceduri pentru transferul elevilor la alte şcoli.
• Mai multe ocazii pentru ascultare-comunicare. Transmiterea programului întâlnirilor, pentru a promova serviciul de consiliere.
• Organizarea datelor. Grafice şi rapoarte concise. Sugestii de materiale pentru a ajuta profesorii şi părinţii să citească datele corect şi să găsească soluţii pentru o ameliorare treptată.
• Instruirea profesorilor pentru a folosi platforma Moodle, pusă la dispoziţia noastră de Universitatea din Veneţia. Activităţi iniţiale experimentale cu câţiva profesori.

SPECIALIŞTI INTERNI/EXTERNI

• Mentorii şi supervizorii
• Profesorul responsabil cu monitorizarea parcursului elevilor. Reţeaua provincială împotriva părăsirii timpurii a şcolii. Profesorii responsabili cu consilierea în alte şcoli. Profesorii care predau cele mai importante obiecte în diferite programe.
• Profesorul responsabil cu parcursul elevilor. Directorul. Psihologul. Birourile de sănătate publică
• Directorul, Părinţii.
• Profesori. Universitate. Departamentul universitar pentru învățarea electronică.

CELE MAI IMPORTANTE ACTIVITĂŢI

• Activităţi cu mentorii după amiaza (odată sau de două ori pe săptămână) la obiecte precum matematica, latina, engleza (obiecte cu cele mai mari rate de eşec, în jur de 30-35%)
• Mini transferuri pentru una sau mai multe zile.
• Consilierea
• Monitorizarea parcursului educaţional al elevilor
• Formarea profesorilor. Încurajarea elevilor. Elaborarea unităților online de recuperare.

ȘCOALA
ITT “Marco Polo” Florenţa
www.ittmarcopolo.fi.it

PROIECTUL
“Opportunità”, finanțat de Province cu ESF, an școlar 2002/2003

REZULTATE POZITIVE
SITUAŢIA INIŢIALĂ
Proiectul a avut ca scop sprijinirea elevilor cu risc de abandon școlar în timp ce urmau o formă de învățământ obligatoriu. A implicat cooperarea strânsă între o rețea de școli de învățământ secundar superior, centrul Provincial Vocational Centre, agențiile profesionale și Provincial Job Centre. 16 studenți din “Marco Polo” au fost implicaţi, toţi fiind elevi cu probleme, din cauza motivaţiei scăzute şi a eşecurilor anterioare.

ACŢIUNI
Elevii au fost selectați de consiliile profesorilor clasei și contactați de profesorul responsabil cu consilierea profesorilor care au discutat cu elevii și părinții acestora și i-au sfătuit să apeleze serviciul de consiliere a centrului Provincial Job Centre. La centru, în strânsă colaborare cu școala, activități de consiliere și motivaționale au fost realizate pentru a-i determina pe elevi să reflecte asupra implicațiilor pe care le pot avea alegerile lor și procesului educational viitor

SITUAŢIA FINALĂ
Cinci studenți s-au înscris din nou la aceeași școală, patru au urmat cursuri profesionale regionale după ce au urmat module scurte pentru o introducere în mecanică și catering, cinci s-au înscris la o altă școală, unul a participat la un curs de formare profesională în coafură, 2 au parcipat la două stagii practice fără avea rezultatele dorite.

ELEMENTE CARE AU DUS LA OBŢINEREA REZULTATELOR
METODE
Discuții individuale și îndrumarea grupurilor mici, discuţii cu profesorul care se ocupă de consiliere, contacte cu serviciul public local pentru angajare.

SPECIALIȘTI INTERNI ȘI EXTERNI
Un expert în consiliere de la centrul Job Centre, un mentor, şi un profesor de la “Marco Polo”, profesorul responsabil cu consilierea, profesori şi manageri din cadrul Centrului regional pentru educaţia profesională, agenţii profesionale.

ACTIVITĂŢILE CELE MAI IMPORTANTE
Primirea şi ascultarea copiilor cu probleme, cooperarea strânsă între şcoală, centrul Job Centre şi Centrul Profesional Regional. Toate persoanele care participă în cadrul proiectui au fost implicate în programe educaţionale comune de formare înainte de începerea proiectului.

ȘCOALA
Institutul professional IPSSAR “Enriques”, Castelfiorentino, Clasa 1 A , Management hotelier

PROIECTUL
Proiectul DIDO (Project of integrated modules and individualized supporting activities, an școlar 2006/7, Hotărârea 749/2006 a Consiliului Regional din Toscana, finanțat cu € 5,000 pe clasă) Proiectul, acoperind 9 clase din an debutant, oferă 100 de ore pentru activități alese de consiliul de profesori al fiecărei clase pentru a lupta împotriva părăsirii timpurii a școlii, a reduce eșecurile, contribui la dezvoltarea competențelor de bază și transcuriculare, elabora noi trasee de învățare particularizate pentru elevii cu probleme. Proiectul a oferit:
modul de 30 ore pentru recuperarea competențelor și abilităților de bază
modul de 30 ore dedicate domeniului profesional
modul de 10 ore pentru învățarea limbii italiană pentru străini
10 ore de consiliere
20 ore de vizite ghidate
Proiectul a oferit un program de formare pentru profesori, organizat de Tuscan IRRE la Lisbon, O.E.C.D. and PISA, împărţirea obiectelor în funcţie de aria educaţională.

REZULTATE POZITIVE
SITUAŢIA INIŢIALA
Clasa 1A a fost una cu probleme speciale, profesorii fiind dispuși să participe în cadrul proiectului. ȚINTA: reducerea părăsirii timpurii prin succesul școlar

ACȚIUNI
Elaboration and organization of a meeting with a school from Naples, as proposed by Kappa-Erre, a volunteer association run by the Town Council. Prima etapă: jocuri de socializare, simulare de întâlnire. socialization games, meeting simulation A doua etapă: predarea în echipă pentru dezvoltarea competențelor de bază, îmbunătățirea ariei profesionale, de la simulare la realitate (întâlnire de 3 zile) Vizite cu ghid la S.Gimignano și Certaldo

PRODUSUL FINAL
Un chestionar completat la finalul primei faze a arătat că majoritatea elevilor au fost mulțumiți; parteneriatul cu KappaErre a fost fundamental pentru elaborarea și evaluarea proiectului. Din 25 de elevi, 7 nu au promovat în anul următor, unul a renunțat. Deși rata pare ridicată, este mai scăzută decât în celelalte clase ale școlii.

ELEMENTE CARE AU DUS LA OBŢINEREA REZULTATELOR
METODE
Abilități de viață și educația de la egal la egal pentru participarea actvă prin jocuri și activități practice; joc de rol pentru a afla modalitățile de primire a elevilor și profesorilor din Napoli; simulare a unei cercetări de piață și recitarea de pasaje din Decameronul lui Boccaccio.

SPECIALIȘTI INTERNI/EXTERNI
Un profesor mentor și un consiliul al profesorilor clasei KappaErre, asociație de voluntariat, ramura CIAF, de ajutor social pentru copii, tineri și familie condusă de Consiliul municipal.

CELE MAI IMPORTANTE ACTIVITĂȚI
Primirea unui grup de elevi din Napoli timp de trei zile a implicat un proces de consolidare și evaluarea diferențelor în funcție de anumite dinamici emoționale care s-au dovedit a fi foarte educative.

ȘCOALA
I.P.S.S.A.R. “F.Martini” Montecatini Terme (Pistoia)
www.alberghieromontecatini.it

PROIECTUL
“Integrated modules and individualized supporting activities” (Hotărârea 615/2007 Consiliului Regional din Toscana). Clasa1H, una din cele 8 clase din primul an de studiu implicate în proiect.

REZULTATE POZITIVE
SITUAŢIA INIŢIALĂ
Din 238 de elevi din primul an de studio 48 au repetat clasa (20,16%). În clasa 1H, din 29 de elevi, 9 au repetat clasa şi 2 elevi, proveniţi din Palermo, nu au promovat învăţământul secundar inferior şi s-au mutat în Montecatini pentru a merge la şcoală. Un grup de elevi repetenţi au avut probleme disciplinare în anul precedent. De la început, clasa a părut foarte dificilă, şi schimbarea frecventă a profesorilor în primele luni a înrăutăţit situaţia. Evaluarea periodică (după două luni) a arătat rezultate positive numai pentru 2 elevi în timp ce ceilalţi nu au promovat testele la cel puţin 2 sau 3 obiecte. Prezenţa nu a fost consecventă de asemenea. Motivele pentru apariţia acestei situaţii au fost identificate nu numai în lipsa cerinţelor didactice de conţinut sar şi a abilităţilor de învăţare şi a stimei de sine. Clasa nu a fost resimţită ca un grup de semeni care să empatizeze unii cu alţii.

ACTIVITĂŢI
Proiectul foloseşte activităţi practice mai intensive pentru obiectele profesionale şi predarea în echipă, după cum este menţionat în Planul de învăţământ anual al şcolii, pentru a împărţi elevii în grupuri. De asemenea, echipele de elevi obişnuite pentru ocazii speciale precum conferinţe, întâlniri deschise cu părinţii au fost folosite în cadrul proiectului pentru a sprijini creşterea stimei de sine şi pentru a da şansa de percepere a propriilor valori. Sprijinul individual sau colectiv a avut scopul de a îmbunătăţi abilităţile de învăţare a elevilor şi de a-I ajuta să prevină sau să resolve diverse probleme personale.

SITUAŢIA FINALĂ
La cea de-a doua evaluare periodică (aprilie 2008), situaţia s-a îmbunătăţit în mod considerabil: 30% de elevi au început să înveţe de bună voie, şi şi-au dat toată silinţa pentru a depăşi problemele pe care le aveau. Tinerii au format un grup bine închegat, cu care majoritatea elevilor se identifică.

ELEMENTE CARE AU DUS LA OBŢINEREA REZULTATELOR
METODE
Ateliere didactice
Activităţi practice. Joc de rol. (Elevii poartă uniforme şi îşi iau pe rând rolul de angajat şi client)
Experienţe de lucru la şcoală
Sprijin individualizat prin tutori personali, consiliere, evaluarea competenţelor pentru a facilita crearea de trasee educaţionale individuale, certificarea competenţelor.

SPECIALIŞTI INTERNI/EXTERNI
Toţi profesorii clasei 1H, în special, coordonatorul în calitate de profesor responsabil pentru derularea proiectului.
Job Centre
Platforma
Activităţile cele mai relevante
Şedinţe de consiliere cu unul sau mai mulţi elevi
Activităţi la şcoală în afara orelor

ȘCOALA
Scuola Media St. S.Domenico, Istit. Magistr.”E.Lussu”, Liceo Scientifico “G.Marconi”, San Gavino Monreale, Sardinia
http://www.lussu.it/

PROIECTUL
Şcoala – Sprijin, motivaţie, succes – Centrul de Informare şi Consiliereîn vederea prevenirii părăsirii timpurii a şcolii şi a sprijinirii integrării şi progresului elevilor.

REZULTATE POZITIVE
SITUAŢIA INIŢIALĂ
Proiectul recunoaşte că rata abandonului este ridicată (în jur de 20%) şi chiar dacă motivele pot fi de diferite tipuri, toate pot cauza sentimente de nesiguranţă care pot determina copii să abandonze şcoala. Una din cauzele eşecurilor este lipsa unor abilităţi de învăţare şi dificultăţile în învăţarea subiectelor teoretice. Este o tendinta de a considera anumite obiecte inutile sau cel puţin irelevante pentru tipul de şcoală alese. Prezenţa elevilor aparţinânt minorităţile ednice ar trebui ignorate, deoarece ei întâmpină dificultăţi în a se integra în grupul clasei. Uneori profesorii au probleme în relaţia lor cu clasă sau în abordarea anumitor situaţii problematice.

ETAPELE PROIECTULUI
Proiectul este împărţit în etape diferite: primirea elevilor astfel încât aceştia să se simtă bineveniţi, ateliere de lucru tematice, comunicarea efectivă în furnizarea de informaţii şi consiliere, atât pentru elevi, cât şi pentru părinţi şi profesori cu ajutorul consultanţilor, mediatorilor culturali şi pedagogilor.

SITUAŢIA FINALĂ
Încă de la începutul proiectului, când toate persoanele menţionate au fost implicate (în special, părinţii elevilor), a apărut un nou sentiment de unitate în împărtăşirea problemelor, pentru a-I face pe elevi să se simtă înţeleşi, apreciaţi şi impulsionaţi pentru a fi mai buni.

ELEMENTE CARE AU DUS LA OBŢINEREA REZULTATELOR
METODE
Consiliere individuală sau în grup, în timpul sau în afara orelor de curs, în funcţie de nevoile individuale. I Ateliere de lucru cu un consilier şi/sau un profesor al clasei (simulări: rezolvarea conflictelor, cooperare, joc de rol) Un consultant care lucrează cu părinţii şi profesorii, profesori din alte şcoli,.

SPECIALŞTI INTERNI/EXTERNI
Toţi profesorii care predau elevilor din primul an de studii în cele două instituţii de învăţământ secundar superior şi din ultimul an în instituţia de învăţământ secundar inferior, unii dintre ei având rolul de a monitoriza desfăşurarea proiectului. Experţi externi, mediatori culturali, consultanţi.

CELE MAI IMPORTANTE ACTIVITĂŢI

• Primirea elevilor
• Invitaţie la joc
• Comunicarea efectivă
• Informare şi consiliere

Servicii de consiliere pentru profesori